Jurnalul unui "gripofob"

Ziua 84

Ora 7:10 – Mă dau jos din pat, bag picioarele direct într-un lighean cu apă fierbinte şi sare, pe care l-am pregătit de-aseară. Ca să se menţină fierbinte peste noapte, am utilizat 4 fierbătoare electrice (sper să nu-mi fi sărit iar siguranţa de la tablou).

7:25 – Îmi scot picioarele din apă, le şterg şi le bag în papuci. Merg la baie să mă spăl. Deschid uşa, mă izbeşte un miros intens de Domestos. Spăl toată baia în fiecare seară cu o sticlă de Domestos. Nu mai am păr în nas şi lăcrimez des; sper să nu fie semn de gripă!

7:27 – Cu lacrimi în ochi, deschid robinetul de apă. Mă spăl de 3 ori pe mâini cu săpun, frec cu piatră ponce, dau cu spirt, apoi dau pe faţă. Mă uit în oglindă, pigmentul pielii începe să se piardă. Trebuie să renunţ la spirt. Mă spăl pe dinţi, fac gargară cu săpun lichid, clătesc cu apă de gură.

7:35 – Merg la bucătărie. Mă pregătesc de micul dejun. Mai întâi, pe stomacul gol, iau: 3 pastile de vitamina C, miere cu propolis şi 2 linguriţe de polen. Mă aşez la masă: margarină cu gem şi o cană de Coldrex HotRem cu lămâie şi miere. Cea mai tare invenţie de până acum! Mulţumită acestui plic, am renunţat la ceai.

7:45 – Mă pregătesc să plec la serviciu. Deschid şifonierul, fiecare costum/cămaşă/pantalon este curat, apretat şi sigilat în pungi de plastic. Totul în vid. În fiecare seară mă ocup de apretatul hainelor şi vidarea lor. În medie, o cămaşă rezistă o săptămână, apoi trebuie s-o schimb.

7:50 – Mă îmbrac tacticos, mă aranjez. În trecere prin bucătărie, mai iau 3 linguriţe de ulei de cătină. Îmi iau geanta şi mă îndrept spre cuier. Îmi iau paltonul, fularul, bocancii, masca de protecţie, mănuşile chirurgicale (peste care vin mănuşile de piele), ochelarii de schi şi căciula de blană.

7:52 – Ies pe uşă. Sunt fericit că până la metrou pot să sug un paracetamol.

7:54 – Merg spre metrou. Toţi din jurul meu se uită ciudat la mine. Idioţi. Nu ştiu nici măcar cum să aibă grijă de sănătatea lor. De-aia umplu spitalele. Bine că am la mine iPod-ul, să ascult ceva. Mi-am descărcat aseară nişte podcast-uri cu Adrian Streinu-Cercel, abia aştept să le-ascult. Omu’ e genial.

8:00 – Ajung la metrou. Nenea de la Scorseze se uită ciudat la mine, vrea să mă oprească. Ce, n-a mai văzut oameni cu mască chirurgicală şi ochelari de schi? Vrea să mă întrebe ceva, mă fac că n-aud, bag cartela şi intru. Mamă, ce aglomeraţie!

8:05 – Stau pe peron şi încerc să evit suspecţii de gripă. Dau iPod-ul mai tare, domnu’ Streinu vorbeşte despre gradul ridicat de transmitere a virusului prin „ochiadă” – „secreţiile lacrimale pot răspândi virusul AH1N1 când cineva aruncă după dumneavoastră cu privirea”. Incredibil! Trebuie să fiu vigilent!

8:07 – Urc în metrou. Aglomeraţie incredibilă, mă agăţ de o bară şi mă uit numai spre geam. Observ un fost coleg de liceu. Hă! Noroc cu masca şi ochelarii de schi, că altfel m-ar fi recunoscut şi trebuia să stau de vorbă cu el. O babă mă-ntreabă ce staţie urmează. Nu-i răspund, mă face nesimţit.

8:20 – Ies de la metrou. Merg pe jos până la serviciu. Ascult în continuare podcast-ul cu domnu’ Streinu.

8:35 – Ajung la birou, sunt primul. Excelent! Pot să-mi mai pregătesc o cană de Coldrex în timp ce mă uit la ştiri. Îmi dau jos paltonul, fularul, mănuşile de piele, căciula de blană şi ochelarii de schi. Am grijă să păstrez masca şi mănuşile chirurgicale. Dezinfectez tastatura laptopului cu spirt.

8:50 – Încep să ajungă şi colegii mei. Mă prefac că am de lucru. Care mai de care mă-ntreabă ce mai fac, de ce port mască, mănuşi. Mă fac nebun.

13:00 – Pauză de prânz. Colegii mă întreabă dacă vreau ceva de mâncare că ei vor să comande. Le zic să comande, eu am meniul meu special, preparat de acasă.

13:35 – Îmi scot pe masă meniul: cârnaţi Pleşcoi puternic condimentaţi şi usturoi. Intră şeful, mă-ntreabă de ce nu mănânc în sala de mese şi de ce pute a usturoi. Îi răspund că mâncarea condimentată şi usturoiul stinse cu o „mortală de Buzău” sunt arme eficiente contra gripei. Mă obligă să aerisesc în birou şi să înghit un pachet de gumă de mestecat…

16:30 – Îmi pregătesc tradiţionalul Coldrex de după-amiază, combinat cu 6 pastile de vitamina C şi nişte oscilococcinum. În 10 minute voi începe să am halucinaţii.

18:00 – Îmi pun paltonul, fularul, căciula de blană, ochelarii de schi şi mănuşile (peste mănuşile chirurgicale, bineînţeles), îmi iau geanta şi plec spre metrou. Ascult un nou podcast cu domnu’ Cercel.

18:15 – Ajung la metrou, sugând tradiţionalul paracetamol. Uşor dezechilibrat, reuşesc să introduc cartela şi să cobor scările. Mă gândesc dacă mă mai primesc şi a patra oară la vaccin. Până acum m-am vaccinat la Ploieşti, Bucureşti şi Târgovişte.

18:23 – Urc în metrou. Aceeaşi aglomeraţie ca dimineaţă. Găsesc un loc liber şi mă aşez. Mă ia somnul, adorm.

18:50 – Mă trezeşte mecanicul. Am ajuns la Pipera. Prind metroul de întoarcere şi ajung acasă.

19:23 – Intru în casă. Scap de haine, mască, ochelari de schi. Trebuie să m-apuc de curăţat în baie cu Domestos. A, să nu uit! La ora 20:30 e domnu’ Streinu invitat la Realitatea…

Foto