IC 553 – live blogging din tren

Ok, dragii moșului, deci fac live bloging din tren. Și nu scriu de pe laptop, că nu am net mobil, scriu de pe telefon . Deci, sunt în trenul Intercity 553, care are ca destinație Suceava, eu mă voi opri cu câteva stații mai devreme.

M-am postat pe peronul din Gara de Nord la 16:20, trenul urmând să plece la 17. Mă uit pe bilet, vagonul 31 (suplimentat) care, cică, se afla la zona de peron E. Îngheț preț de 20 de minute la zona D, ca să privesc vagonul 31 cum trece pe lângă mine, fiind primul (zona de peron A). Bineînțeles, toți călătorii făceau ture-ture pentru că pe bilet scria una, iar trenul făcea alta…Afară, -9 grade, ofcors. Reușesc să mă strecor în vagon și mă așez pe locul 96, la geam. Lângă mine o tanti în vârstă, în față, un tip și-o tipă, studenți pare-se.

17:10 Ea: Ci bini c-am urcat, în sfârșit. El: da… Îți stă bine în puloverul ăsta. Ea: mersi!

17:14 El: Vrei să-ți trimit un ringtone? Ea: Ci ringtone? El: Ăsta, ia ascultă (cântă o melodie obscură timp de 10 secunde) Ea: Daaaaa, trimiti, trimiti!

Dau amândoi drumu la Bluetooth și încearcă să transfer melodia. Din păcate, nu reușesc. ea decide ca el să scoată laptopul. Încă încerc să-mi dau seama dacă sunt împreună.

17:20 Au reușit să transfere ringtone-ul. Sunt fericiți. Ea caută prin laptop alte melodii pe care să le transfere, el zice că-s prea mari și nu-i încap pe telefon. Ea insistă că le stochează pe cartela sim, eu citesc Cațavencu și râd… Vine controlul, îi arătăm cu toții biletele. Eu mă opresc din râs și mă decid să las ziarul jos și să încep să scriu.

17:30 Ea propune să se uite la un film. Se uită prin lista lui… Twilight, The Naked Truth. Aici se opresc și ea vrea să-i arate lui faza de la meci în care tipa varsă suc pe pantalonii lui G.Butler. Râd amândoi când tipa începe să-l frece pe Butler pe pantaloni…

17:45 Filmul este vizionat în liniște. Împart frățește același set de căști și o cutie de sticksuri. Nu sunt împreună, dar el e sigur îndrăgostit de ea. Nu știu la ce se uită exact.

17:47 Trenul se oprește-n câmp. Doamna de lângă mine pare impacientată că nu prea mai vine căldură. Deh, suntem în ultimul vagon.

17:50 Trenul se repune în mișcare, tanti de lângă mine îmi cere Cațavencu, văzându-mă că nu citesc și tastez ca disperatul pe telefon.

6:02 Am ajuns la Ploiești Sud. Afară-i frig de te caci pe tine. Frigul intră în vagon cu nonșalanță – închideți naibii ușa aia și mai lăsați țigările!

6:04 Suntem tot în Ploiești. Tanti citește în continuare Cațavencu. El și ea râd la film și crănțăne sticksuri. CFR-ul e cu noi!

6:10 Am plecat din Ploiești, cred că avem o întârziere de cel puțin 20 de minute.

6:20 În stânga mea, pe diagonală, unu se dă cocoș lângă nevastă-sa vorbind italiana. Tanti mi-a înapoiat Cațavencu. Se tot aude unul în spatele meu care vorbește cu toată familia la telefon.

6:28 Mamă, ăsta cu italiana devine enervant rău de tot. Mai bagă 3 replici ș râde împreună cu nevastă-sa. Îi povestește aventurile lui de la muncă, din Italia, și nu poate decât în italiană. Am aflat la ce film se uită El și Ea: Jeux d’enfants

6:32 Îl omor pe “italian”!

7:15 Am ajuns în Buzău. El și Ea au terminat de vizionat Jeux d’enfants. El n-a înțeles sfârșitul, Ea zice că-i interpretabil (sfârșitul). Italianul s-a liniștit, spre binele lui.

7:20 Ea-i propune lui să se uite la “filmulețul ăla de juma de oră cu Madagascar”. Probabil se referă la filmul cu pinguinii.

7:25 El și Ea se hăhăiesc zgomotos. Italianul și nevastă-sa recunosc Madagascar și se laudă că au văzut ambele părți. Italianul umblă în meniul telefonului care, bineînțeles, e în italiană.

Mda, se pare că întârzierea se menține la 20 de minute. Cam atât din tren, live, de pe telefon, Pinguinu.

P.S: Iar a început “Italianul”…

Urgent update: “italianul” mi-a cerut revista. I-o dau și o înmânează nevestei, la care ea spune: Aaa, Cațavencu, mă! WTF?

Ok, m-am liniștit. “Italianului” i-a luat fix 1 minut s-o citească. Nevastă-sa mai răsfoiește suplimentul “După 20 de ani”.