Dacă tot vine Ballantine’s, ăăă Valentine’s Day, iata un cadou frumos de la suporteri: http://www.pumahardchorus.com/
De vizionat cu o bere în mână.
Mai ţineţi minte episodul ăla din Seinfeld în care George vine la Jerry şi se plânge că prietena lui „gave him the pad on the back” după o partidă de sex? Şi Jerry zice: „Oh, no! She gave you the pad on the back? This is hard!”. Exact ca şi George s-au simţit şi fanii Apple acum 2 zile când, cu mare trămbălău în media, s-a lansat iPad-ul (exact, s-au gândit să-l numească fix ca în spoof-ul creat în urmă cu vreo doi-trei ani despre lansarea noului model de iPod). Well… Read the rest of this entry »
“If you’ve got the poison, I’ve got the remedy!” striga Jason Mraz in concertul „Jason Mraz’s Beautiful Mess – Live on Earth”, tras pe bandă pe 13 august 2009 în Chicago. Fără s-o lungesc prea mult, de vreo saptămână şi ceva tot ascult albumul a cărui copertă o vedeţi aici în dreapta – un concert foarte reuşit din toate punctele de vedere, un super show!
Tags: concert, Jason Mraz, muzică
Ziua 84
Ora 7:10 – Mă dau jos din pat, bag picioarele direct într-un lighean cu apă fierbinte şi sare, pe care l-am pregătit de-aseară. Ca să se menţină fierbinte peste noapte, am utilizat 4 fierbătoare electrice (sper să nu-mi fi sărit iar siguranţa de la tablou).
7:25 – Îmi scot picioarele din apă, le şterg şi le bag în papuci. Merg la baie să mă spăl. Deschid uşa, mă izbeşte un miros intens de Domestos. Spăl toată baia în fiecare seară cu o sticlă de Domestos. Nu mai am păr în nas şi lăcrimez des; sper să nu fie semn de gripă!
Să trăieşti CFR-ule! Din timpul acestei călătorii.
Unu’ câte unu’. Când m-am întors din vacanţă nu mai vedeau lumina print-ului Cotidianul şi Business Standard. Deh, a bătut vântu’ prin redacţii…De poimâine, adică de pe 7 ianuarie, nu vor mai fi pe tarabe nici Ziua şi Gardianul. Ce să-i faci, asta e! A dat criza-n ei, nu s-au mai înţeles jurnaliştii cu patronii şi de săptămâna viitoare o să mă chinui să găsesc un ZF în mormanul de Click, Cancan, Pubertatea şi alte rahaturi publicistico-manelistice.
Alea care mai sunt devin din ce în ce mai mici – Capital e fiţuică (auzi, Capital, care pe vremuri cântărea juma’ de kil), Bursa a vrut să se facă “mai mare” şi apoi a revenit la forma iniţială etc. etc. Aud din spate că şi Academia Caţavencu iese miercuri în ediţie limitată – 16 pagini. Lolozaur! Băi, academicienilor, ce-aţi ajuns? Hă-hă, demult apuse vremurile în care aveai cu adevărat ce citi în revistă, nu răsfoiai 15 pagini de reclame…Presa-i liberă! Daţi-i drumu’ să plece!
Nu prea-mi place să mă uit la televizor, mai ales la ştiri. Şi, mai ales, în perioada asta, parcă toate televiziunile repetă un pattern învăţat şi răstocit de atâta amar de vreme. Aşadar, deschizi TV-ul şi vezi „tradiţionalele” ştiri:
- „Exact în ziua de Crăciun, un bărbat a decis să-şi pună capăt zilelor într-un mod îngrozitor”
- „Au petrecut împreună seara de ajun, iar după ce au consumat o cantitate considerabilă de alcool, el a violat-o şi apoi i-a îndesat un picior de porc pe gât”
- „Ambulanţa a fost suprasolicitată în prima zi de Crăciun. Românii au consumat preparate tradiţionale în exces şi au ajuns la spital cu serioase afecţiuni stomacale. În direct de la Serviciul de Ambulanţă, vorbim cu Maricica”
- „S-au întors de la cumpărăturile de Crăciun şi şi-au găsit copiii arşi în casă”
Fraţilor, lăsaţi-ne! Ştiu, dacă nu-mi place, nu mă uit, dar măcar de sărbători lăsaţi-o mai moale cu tâmpeniile astea.
Acasă nu vin foarte des. Bine, ce-i drept, şi atunci când vin, stau puţin, un week-end acolo şi pa. Cel mai mult stau de Crăciun, la fel cum se întâmplă şi anul ăsta. Şi, ca de obicei, e fix ca mandatul de preşedinte al lui Geoană – de vis! Şi nu sunt neapărat ironic, decât foarte puţin.
Un oraş mic, plin de oameni de toate felurile şi categoriile sociale, grăbiţi, munciţi, obosiţi, dar fericiţi în sinea lor. Zăpadă în plin proces de topire peste tot, pe care nimeni nu prea s-a sinchisit să o cureţe atunci când s-a aşezat, exact ca în Bucureşti. De-aia când mergi cu maşina şi nimereşti pe o străduţă mai lăturalnică şi mititcă îi vezi pe toţi şoferii care trec cum înjură primăria. Eh, asta e…cu cine naiba să te mai lupţi? Apoi poate te opreşti pe la Carrefour să iei ceva de mâncare sau un cadou pentru cineva. Te întâlneşti cu profa de română din liceu, mai vezi alte feţe cunoscute pe care nu ştii de unde să le iei şi, în final, te afunzi în rafturile carfuriene.
Jack Daniel’s le mixează cu cola
Tags: Cola, Jack Daniels
Ok, dragii moșului, deci fac live bloging din tren. Și nu scriu de pe laptop, că nu am net mobil, scriu de pe telefon 
. Deci, sunt în trenul Intercity 553, care are ca destinație Suceava, eu mă voi opri cu câteva stații mai devreme.
M-am postat pe peronul din Gara de Nord la 16:20, trenul urmând să plece la 17. Mă uit pe bilet, vagonul 31 (suplimentat) care, cică, se afla la zona de peron E. Îngheț preț de 20 de minute la zona D, ca să privesc vagonul 31 cum trece pe lângă mine, fiind primul (zona de peron A). Bineînțeles, toți călătorii făceau ture-ture pentru că pe bilet scria una, iar trenul făcea alta…Afară, -9 grade, ofcors. Reușesc să mă strecor în vagon și mă așez pe locul 96, la geam. Lângă mine o tanti în vârstă, în față, un tip și-o tipă, studenți pare-se.